Efectul MESS

alexandra: eu am impresia ca e o discutie dadaista
lavinia: posibil
cu o luna
cu o palma
si o fata
si un baiat
ce din dor de doi,
vorbeau pe net
filosofau
din lipsa de amor

O zi...

Beţie cu lacrimi de cer şi miros de roze... aşa-mi pare toamna cu haine iernatice. Este octombrie abia. Şi încă depănăm amintiri estivale.

Vinul fierbe de fericire că va îmbujora obrajii fetelor şi feciorilor întorşi de la colindat.

Nuca plesneşte la gândul ca va sta mândră în cozonacii mamelor.

Ţuica se scurge în sticlele ce vor fi destupate de bărbaţii casei la Ignat.

E toamnă, dar ne pregătim deja pentru urările de început de an.

O toamnă cu frig, vânt, ploi... cu un liliac ce a înflorit derutat fiind de căldura de acum o săptămână. În mod curios, nimeni nu a observat. Poate nici eu nu aş fi făcut-o din lipsă de timp, dar, vârful acela înflorit, zgribulit de frig acum, m-a bucurat.

Ce frumos e să te îmbeţi cu lacrimi de cer şi miros de roze (liliac, dacă vreţi)! Ce plăcut e să te miri că eşti şi să bei din cupa ce ţi-a fost oferită cândva...

Autumnal

Vremea rozelor

Gânduri negre, zile albe

Generaţii

Frumuseţea unei prietenii

Zbor de toamnă

S-a dus

... şi te-ai dus dulce minune/ şi-a murit iubirea noastra....

Nevoia de noi

Nevoia de doi apare la început de toamnă, atunci când serile sunt lungi şi friguroase, iar tăcerea apăsătoare. Nevoia de noi ne este destinată, dar greu umplem golul din casă, suflet, viaţă.

Nevoia de prieteni ne face înţelepţi sau orbi, depinde cum setezi diafragma.

Odată cu nevoia începe povestea. Dar poate şi sfârşi.

Nevoia de doi... ce greu cu bătrâneţea rece şi ostilă .... ce greu e să te completezi privindu-te în ochii ei/ lui... ce greu e să clădeşti sau să păstrezi ceea ce ai ridicat şi ce uşor se năruie totul dintr-o nevoie de Eu.

PS: Îmi pare rău că a murit INFINITARIA.